​ARGUMENT


Tin sa precizez inca de la inceput ca viziunea spectacolului usor futurista - avangarista, prezentata intr-o forma de anarhism (dar nu in sens distructiv ci avangardist-cultural, artistic) trebuie privita in ideea de eliberare a fiintei umane si a imaginatiei si nu in ideea a unui posibil viitor in care oamenii nu mai tin cont de legi si ordine asa cum, gresit, poate fi foarte usor interpretat de public.
Plecarea din Atena a personajelor principale reprezinta indreptarea catre eliberarea fiintei umane de constrangerile statului si de fortele politice ce limiteaza puterea imaginatiei. Usa prin care intra in scena este granita dintre cele doua lumi. Prin faptul ca o trantesc si rasufla usurati se sugereaza ideea eliberararii de constrangeri.

Am ales sala si spectatorii ca punct de intrare si iesire din scena fiindca oamenii, masele, reprezinta societatea. O societate din care personajele pleaca iar scena teatrului reprezinta o alta lume in care ei intra. Sala e o gara, din care pleaca dar si revin, iar in scena finala isi gasesc punctul terminus. Legatura dintre cele doua lumi – real si imaginar – sala si scena - este prezenta prin replicile personajelor si prin momente de improvizatie menite tocmai sa mentina aceasta legatura. Salutul final al actorilor atunci cand ies din scena prin sala este acel punct terminus.

Pastrand spiritul poetic al lui Aristofan, din punct de vedere al desfasurarii actiunii, spectacolul nu ar trebui sa fie o satira ce izbucneste in demonstratii de bufonerii grotesti si vulgare ci mai degraba sa alunece discret iar ideea eliberarii imaginatiei sa fe corect inteleasa.

​
DESFASURARE



Am conceput parcursul spectacolului gravitand in jurul a trei coordonate, trei planuri pe care se desfasoara actiunea scenica:



Actul I - Realul



Realul este compus din scene ce urmeaza un curs logic. Prezentarea motivului pentru care cei doi atenieni, Phistetarios si Euelpides, obositi de viata tumultoasa si sterila pe care o duceau in Atena, iritati mai cu seama de nesfarsitele procese ce intunecau viata cetatii, hotarasc sa mearga undeva unde sa se simta cat mai departe de lumea oamenilor si decid sa se stabileasca in lumea pasarilor.

Pistethairos si Euelpides isi fac aparitia din sala dupa ce au trecut printre spectatorii asezati pe locuri, ridicandu-i in picioare ca sa-si faca loc, oprindu-se din cand in cand, susotind si aratand cu degetul prin sala, facand gesturi si grimase a lehamite. Intra pe scena prin dreapta printr-o usa montata in fata scarilor pe care scrie EXIT ATHENA.

In stanga scenei se afla “tufisul” un avanpost construit din sipci de lemn si plasa de sarma care este insa acoperit cu o plasa de camuflaj neputandu-se intelege utilitatea sau semnificatia lui pana in momentul in care plasa este ridicata la pod si apare sclavul Pupezei.

Intre cei doi arlechinii ficsi, pe toata latimea scenei se afla un gard de plasa (de sarma) care are menirea sa delimiteze lumea oamenilor de lumea pasarilor si care se va ridica la pod intr-un anume moment al actiunii (dup ce apar pasarile, din spatele acestuia)

Desfasurarea actiunii primului act:

Sala reprezinta cetatea Atenei din care au plecat. Traseul printre spectatori reprezinta drumul pe care-l strabat pana la iesirea din Atena.

Intra pe scena trantind usa in urma lor si rasufland usurati.

Dupa un anume parcurs pe care il fac pe scena (primele 5 replici) se opresc in fata unui panou cu indicatoare pe care sunt montate sipci de lemn pe care scrie cu caractere grecesti – Atena – Αθήνα , Aristofan – Αριστοφάνης , Pasarile - πτηνών

Spatiul scenei este imparit in 3 sectiuni: 
- usa
- indicatorul
- gardul din plasa de sarma cu sarma gimpata si panouri de avertizare
- avantpostul – “tufisul”



Actul II – Alegoria



Cel de-al doilea plan, avand un usor avantaj ca intindere, se prezinta ca o defilare alegorica de caractere si tipologii. Intrarea in scena a pasarilor, dezbaterile in urma carora pasarile ii accepta in lumea lor. Intalnirea cu toate celelalte personaje, aventurieri si oportunisti, moment in care incep sa defileze pe scena toate clasele societatii Greciei antice si
tot felul de personaje: poeti, filosofi, avocati, legislatori, oratori, profeti, oameni de stiinta, preoti. 

Desfasurarea actiunii celui de-a doilea act:

Actul al II-lea si totodata “intrarea” oamenilor in lumea pasarilor incepe cu aparitia sclavului in scena care iese din “tufis”.
In timpul dialogului dintre Pisthetairos si Eulepides si sclavul Pupezei, pasarile-sclavi muta indicatorul impingandu-l in culise.

Aparitia pasarilor (corul si conducatorul):  vin pe scena dintre panourile de tabla nituite Lumina “cauta” haotic rotindu-se, pasarea al carei nume este rostit si se opreste brusc pe locul din care aceasta iese. Prin jocul de lumini este sugerat zborul pasarilor.
Spatiu din centrul scenei trebuie sa ramana liber pentru disputa dintre pasari si Pistethairos si Euelpides.

Conducatorul corului isi face aparitia din fundul scenei printre panouri pe un vehicul futurist (motocicleta sau un vehicul cart)

In timpul disputei, panourile se retrag incet, insesizabil, actiunea si luminile fiind concentrate pe centrul scenei.

Privighetoarea apare pe un scranciob (sfoara si lemn) coborat de la pod (si care se ridica imediat); iesirea se face prin tufis.

Toate personajele care apar in scena poeti, filosofi, avocati, legislatori, oratori, profeti, oameni de stiinta, preoti intra din culise, din sala, prin trapa, din fundul scenei, etc. Si ies din scena prin locul in care va intra urmatorul. Se vor stabili ulterior.

In aceeasi forma va intra si delegatia lui Zeus.



Actul III - Delirul



Extaz si entuziasm – Finalul este dominat de entuziasmul constructiei cetatii utopice si de triumful lui Phistetarios caruia Zeus, in urma negocierilor facute de delegatia olimpului formata din  Hercule, Poseidon si zeul tribal, i-o da sotie pe Domnia.

Actul al III-lea incepe odata cu aparitia celor doi soli care vin sa dea raportul constructiei cetatii utopice. In acest moment, decorul se retrage, vizibil impins de pasarile-sclavi.
Scena este goala; in fundul scenei, pe circulara, in spatele panzei alb-transparente se face proiectia schelelor (un fel de turn babel) si a pasarilor (actorilor) care construiesc. Se folosesc unelte, aparate de sudura, sunete si lumini specifice. Cand cetatea este gata panza este trasa de pasari si apare Domnia in rochie de mireasa.

Alaiul pleaca din scena prin sala, salutand voiosi spectatorii timp in care se trage cortina.